Ca Furnicile ...

Senzataia shoppingului e prea cunoscuta tuturor.. in camera de schimb rasfoiesti potentiale toale.. chemand vanturi prin portmoneu care vor fi compensate cu placuta senzatie de Nou.

Acuma fac exact opusul... ideea e ca tre sa impachetez, dar am ajuns sa fac ceva similar sentimentului despre care am vb mai sus, cel al noii achizitii..

Am intors cu picioarele in sus toata casa si am gatit duzina de pungi.. ca sa arunc definitiv, direct la urna anti-Noul... prafuitul.. uitatul... conservatul de dragu fricii c-o sa-ti foloseasca la un paste de broasca... pastratului din mila

Nu am aruncat la gunoi chestii de genu.. farfurii, haine, linguri, genti sau incaltaminte... deobicei face asta altcineva pentru noi cred... sau.. sau nush ca ma debarasam de Vechi pana acu....hmm chiar interesant..?

Dar sunt mandra de mine)

Despre prietenie - text de Mircea Eliade (I)

"Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite. Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti. Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.

Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!". Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera s-au m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt."

bebe..

Doamne cat e de simplu sa cazi victma autocompatimirii...

E strasnic de haios sa razi de tine daca treci de cumpana,

cand te vezi cu ochi obiectiv, cat de mic si nesemnificativ era "momentul crima"

Pacat e ca in cazul in care te opresti si te declari batut preferand sa te jelesti

si tacit sa astepti ca cei din jur sa faca la fel,

Niciodata nu ai sa vezi cat de pueril pari dintr-o parte...

Atunci cand ai de ales... NU CEDA tentatiei de a te complace in starea caldut de simpla de a te autocompatimi!

E prea usoara calea...

Dupa ai sa razi la cat de aproape ai fost sa fi parut ridicol chiar si pentru tine insuti, daca ai fi fost doar martor ocular.

Giulian Mersi )

"Ce periculos de frumos e afara... "

. . .

Efect Optic ...

Trigonometria din liceu .. cator suflete lirice/amatematice n-a facut dureri de cap...

Asa statea una in fata mea intinsa din coltul stang al primei table pana hat pe cealalta..

Ochii nu se inverzira inca.... initial e destul de usor sa simplifici termeni, ca doar identitatea trigonometrica fundamentala are proprietati frumoase la minimizat vizual balaurii de ecuatii din clasa 12-a...

Iote dupa primii pasi, iti dai seama ca daca vei continua fara a schimba tactica sau fara macar a mima un pic de creativitate trigonometrica te inglozi in 10 sec...

Replica profei fu... "Ia fa un pas inapoi... ca doar ai 4m de tabla, cum vrei sa-ti vezi greseala cu ochii dati peste cap?"

M-am facut mai maricica acuma.... am realizat ca nu erau tocmai fara rost acele fantasmice ecuatii.... dar substratul replicii profului inca-mi mai scapa din memorie pe alocuri

Noroc de subconstient care mai intinde cate-o undita.... exact ca si istoria cand salveaza popoare dand nastere marilor lideri in momente de cumpana