Fiecare tre sa aiba propriul raspuns nu?
Doar ca cel promovat de curicumul umanistilor in liceu, de neni cu triple diplome in psihologie sau alte stiinte cu nume sofisticate si pur simplu cel ramas imprimat in opinia publica e - Ochii.
Eu am incercat fenomenul pe propria piele, la modu prea direct, o singura data.
Sau nu... am zis-o gresit.. pana acum o numeam altfel..
Ii spuneam "evitarea privilor directe urmata de o rozovire in obraji, din motive absolut grave - iii m-a prins ca il/o privesc"
Doar ca de acea data eram eu care am prins vinovatul in flagrant, si atunci primul gand.. "vaii si cat de naivo-simpatica incomodarea vinovatului.. de ce fugeam s-o fac mai des?"
De atunci am inventat Gramatica Metafizica.
Ce-i aia?... e o chestie.. Ochii pica la capitolul prepozitii.
Ce abis intre "ma uit IN ochi" si "ma uit LA ochi" ..
Subtilitatea asta se vrea gadilita exact in secunda cand it dai seama ca rozesti, motiv pentru care fugi, pentru ca stii ca daca mai cauti mult sa depistezi diferenta prepozitiilor ai sa rosesti in cel mai bun caz, in cel mai rau.. pai aici intotdeauna poate fi mai rau.
Ca post-factum sa incerci sa vezi care e mai blamabil sau admisibil - IN-ul sau LA-ul, in speranta unei metode de a controla fenomenul la urmatoarea-i aparitie...
)) dar din fericire nu va merge nimic.. asta si-i frumusetea, fie ca esti victima fie ca esti in tabara opusa.
